15 martie – Floris Dana

Azi este ziua mea.

15 martie. Zi prea puțin importantă pentru cei mai mulți.

Nu și pentru mama, care retrăiește fiecare moment al vieții sale cu mine. Nu și pentru tata. Care poate face repede un calcul de câte ori m-a sărutat pe frunte. Nu și pentru soț, care în ultimii ani se dă peste cap pentru a mă face să zâmbesc. Nu și pentru prietenele mele, care îmi trimit mesaje cu noaptea în cap, mesaje pline de încărcătură emoționale și puțin filozofice.

15 martie. O zi ca oricare alta.

Nu și pentru mine. E ziua în care acum mulți ani am trăit toate sentimentele într-o clipă. Am plâns, am urlat, am zâmbit, m-am simțit mică și neputincioasă, apoi am fost învăluită în dragoste nemărginită. Mi-a fost frig și apoi am simțit căldura mamei și a familiei. Mi-a fost foame și m-au săturat cu priviri calde, îmbrățișări și sărutări pe frunte.

Nu, pentru mine nu e ca orice altă zi. E ziua în care le-am avut pe toate. Și așa vreau sa fie toate zilele de 15 martie, până când nu oi mai fi.

Să plâng, să râd, să îmbrățișez, să fiu iubită și sărutată, să-mi zboare orice sentiment de insecuritate care s-ar putea strecura în mine, să iubesc și să sărut, să mănânc și să beau…cu ai mei, cu al meu, cu ale mele. Cu a mea familie.

La mulți ani mie, să vă aduc cât mai multe motive să zâmbiți și să mă iubiți, vouă celor care cu adevărat o faceți!

Mai jos, o mică galerie care să reflecte viața mea și cei importanți pentru mine.